În fiecare an, pe data de 10 Mai, creștinii ortodocși marchează sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, o celebrare care nu are o dată fixă și este marcată în vinerea din Săptămâna Luminată.

Originea și semnificația

Izvorul Tămăduirii își trage rădăcinile din vremea lui Leon cel Mare, care a întâlnit într-o pădure un om orb însetat. Potrivit legendei, Maica Domnului i-a indicat lui Leon un izvor specific, din care orbul a băut și a fost vindecat miraculos. Ca recunoștință pentru vindecare, Leon cel Mare a construit o biserică în apropierea izvorului, devenită ulterior loc de pelerinaj și martor al altor minuni.

Tradiții și obiceiuri

În ziua de Izvorul Tămăduirii, credincioșii se adună la biserică pentru a participa la Liturghie și pentru a lua parte la sfințirea aghiasmei mici. Apa sfințită, considerată cu puteri tămăduitoare atât pentru bolile trupești, cât și pentru cele sufletești, este distribuită credincioșilor pentru a fi luată acasă și folosită cu credință. În această zi, este interzis să speli și să te ocupi de treburi casnice, în schimb, oamenii merg la biserică pentru a participa la rugăciuni și pentru a aduce mulțumiri lui Dumnezeu.