Astăzi, România sărbătorește Mărțișorul, un simbol ancestral al primăverii și al renașterii naturii. Datând de peste 8.000 de ani, Mărțișorul reprezintă o tradiție profund înrădăcinată în cultura și istoria locală, având origini daco-tracice. În luna martie, acest amulet este purtat în piept, simbolizând venirea primăverii și speranța unui nou început. Conform tradiției, după ce este dat jos, Mărțișorul trebuie agățat într-un pom înflorit, ca un gest de apreciere și respect față de natură.

Legenda spune că Mărțișorul a apărut în urma unei lupte eroice între un tânăr curajos și un zmeu care a răpit Soarele sub formă de fecioară, aducând primăvara înapoi pe pământ. Snurul alb și roșu al Mărțișorului simbolizează curajul și sacrificiul tânărului, precum și ciclul vieții și al renașterii.

În ciuda modernizării și diversificării interpretărilor acestui simbol, esența sa rămâne neschimbată, reflectând speranța, reînnoirea și protecția. Printre cele mai populare forme de Mărțișor se numără martisorul coșar, potcoava și trifoiul cu patru foi, toate considerate aducătoare de noroc.

Această tradiție nu este unică României; vecinii bulgari sărbătoresc Martenița, macedonienii - Martinka, iar grecii din nord - Mart. Astfel, Mărțișorul reprezintă un simbol comun care unește diferite culturi în celebrarea primăverii și a vieții noi.

Se crede că purtarea Mărțișorului aduce belșug și protecție împotriva relelor, iar legenda sa bogată și tradiția sa îndelungată continuă să inspire și să aducă oamenii mai aproape de natură și de rădăcinile lor culturale.