Din capitolul „Să vezi cu cine m-am întâlnit!“

Câtă mândrie poate exista într-un oraş atunci când vezi un copil care creşte sub ochii tăi că păşeşte pe marile scene din industria muzicală?

Înzestrat cu un talent incontestabil, Sergiu Nădăban este unul dintre arădenii care a adus cinste oraşului de pe Mureş.

L-am prins fix când cobora de pe scena principala de la Arad Open Air Festival unde, alături de Dragoş Moldovan şi trupa, au susţinut un concert în compania unui minunat apus de soare.

Cristina Gheorghe, TV Arad: Sergiu, cum de ai ales percuţia?

Sergiu Nădăban: Percuţia m-a ales pe mine. De mic asociam tot felul de sunete, gen, cum pornea motorul de maşină, cum se închidea uşa, cu tobe. Cam orice sunet auzeam, îl asociam cu tobele. Eu băteam toba pe sunete, adică pentru mine erau elemente de percuţie. 

Cristina Gheorghe, TV Arad: Iniţial, tatăl tău, te-a îndrumat spre fotbal. Şi totuşi ai ales muzica. 

Sergiu Nădăban: Da, el fiind fotbalist, când eram mic a zis „Unde să-l dau? Păi, la fotbal, logic, să continue tradiţia.“ Dar, cred că de două ori am fost la antrenament şi o dată a fost şi el şi s-a uitat la mine. Şi după ce m-a văzut cum alerg pe acolo, i-a spus domnului profesor Demian „Bun, e clar! N-are sens.“ (râde) Adică mna, era inutil şi totodată o pierdere de timp. Nu aveam nicio afinitate pentru sportul acesta. Şi cum de mic ascultam muzică, adică la noi în casă se asculta muzică rock, vorbim de trupe Deep Purple, Led Zeppelin, aşa am descoperit că iubesc muzica. Adică cu asta am crescut. 

Cristina Gheorghe, TV Arad: Care a fost momentul-cheie când ai zis „Gata! E timpul să fac din pasiunea mea şi un job?“

Sergiu Nădăban: Momentul-cheie a fost când l-am întâlnit pe Luci Nagy, printre cei mai buni saxofonişti din ţară, care m-a îndrumat să merg la Berklee (Colegiul de muzică Berklee din Valencia). Adică, eu l-am întrebat, dacă merită să merg la un curs de vară şi a zis să merg că nu am nimic de pierdut. Şi în cadrul acelui curs de vară mi s-a comunicat că cel mai bun student va primi o bursă pentru anul următor la programul de vară din State (în Boston), de cinci săptămâni. Au considerat că eu sunt cel mai bun, drept urmare am câştigat bursa. Acela a fost momentul în care şi eu şi părinţii mei, ne-am dat seama că da, acesta este drumul meu.

Cristina Gheorghe, TV Arad: În prezent, în câte proiecte eşti implicat?

Sergiu Nădăban: Păi, unul dintre ele, care e pe plan internaţional, e Sur Austru. Avem deja două discuri scoase. Cu ei am avut concerte şi în ţară, şi în străinătate. Apoi, cu Dragoș Moldovan, unul de viitor. Adică, ne gândim la un viitor îndelungat în formula aceasta. CEITREI este un alt proiect, care şi ei vor scoate un nou album. Cu ei vom şi concura anul acesta, în septembrie la concursul Posada Rock. Şi bineînţeles, Corso, toată lumea îi ştie.

Cristina Gheorghe, TV Arad: Cum e să fii tot timpul pe drumuri cu concerte? Mă gândesc că ai avut şi momente de oboseală, cum le-ai gestionat?

Sergiu Nădăban: Oboseală, da, este. Dar m-am obişnuit. La început a fost mai greu. Atunci abia aşteptam să ajung acasă să mă culc. Eu cred că şi atmosfera din trupă contează mult. Ea te poate repune pe picioare, adică te face să nu te mai gândeşti la oboseală. Dacă îţi place atmosfera din trupă, nu mai contează nici drumul, nici orele nedormite. Mediul acela din microbuz devine cumva o a doua casă. 

Cristina Gheorghe, TV Arad: Unde îţi doreşti să ajungi cu pasiunea ta de-o viaţă, muzica?

Sergiu Nădăban: Pe plan internaţional. Şi dacă e vorba doar despre Europa, îmi doresc să fiu cât mai sus. Şi dacă nu se poate, nu e problemă, pot rămâne şi pe naţional. Important e că fac ceea ce îmi place. 

Cristina Gheorghe, TV Arad: Când eşti mai tot timpul plecat, atunci când te întorci în arad, este un oarecare sentiment aparte să cânţi acasă? 

Sergiu Nădăban: Da, clar. Bine, eu aici (n. în Arad) am cântat cel mai mult. E fain atunci când cânţi acasă şi vezi în public oameni cu care te ştii, cu care ai fost în clasă, cu care ai cântat. E foarte fain să îi vezi. 

Cristina Gheorghe, TV Arad: L-am văzut pe tatăl tău (n. Cornel Nădăban) în public. 

Sergiu Nădăban: Daaaaa, el e atotprezent. Şi la concertele noastre. De fapt el e şi şoferul. (râde) 

Cristina Gheorghe, TV Arad: Mă gândesc că uneori vine şi cu câteva sfaturi.

Sergiu Nădăban: Daaaa, şi câteodată chiar prind bine. Uneori, mai nimerim şi noi în nişte situaţii de impas, excepţionale, şi el vine chiar şi cu idei. Şi aşa ne dezvoltăm şi noi. Să nu mai zic că ne ajută şi cu sculele, deci practic e ca un stâlp de bază.

Cristina Gheorghe, TV Arad: Cât de împlinit te simţi ca om, Sergiu, raportat la ceea ce ai realizat până în momentul de faţă? 

Sergiu Nădăban: Tu ca persoană trebuie să te simţi împlinit şi mândru de tine în fiecare zi. Dacă tot stai şi te gândeşti la lipsuri sau la ceea nu îţi place să faci, atunci nici nu o să-ţi plaă vreodată ce faci şi nici nu o să te simţi împlinit. Trebuie să înveţi să accepţi împlinirea în stadiul în care eşti, în momentul actual, să îţi dai seama că exact lucrul acesta contează: că faci ceea ce îţi place să faci. Restul o să vină de la sine.