Cargo este una dintre formațiile de top ale rock-ului românesc. 

Fondată în 1985 de regretatul chitarist Adrian Bărar, trupa a scris pagini întregi în istoria rock-ului românesc prin piesele pe care băieţii le-au lansat de-al lungul anilor.

Chiar în prima zi de festival, Cargo a urcat pe main-stage şi a încântat publicul prezent cu piesele care i-au consacrat pe băieţi.

Şi pentru că i-am prins în backstage pe Adi Igrişan şi Tavi Pilan, le-am răpit din timp să ne spună câteva cuvinte.

Cristina Gheorghe, TV Arad: Cum e atmosfera, Tavi? Cum a fost?

Tavi Pilan: Peste aşteptări. Sincer, când am venit şi am văzut că e cam gol, e şi lumină afară... dar într-un final lumea s-a adunat şi a fost chiar bine. Nu am mai fost de doi ani în Arad, a fost şi anul de pandemie, dar întredevăr a fost o atmosferă la care nu ne aşteptam. Am văzut că fanilor le-a fost dor de noi.

Cristina Gheorghe, TV Arad:  Voi acuma, fiind tot pe drumuri prin prisma concertelor, aţi luat pulsul publicului. Ce părere ai? Are România iubitori de muzică rock?

Tavi Pilan: Are şi, uite, dacă te-ai uitat puţin în public sunt şi puştani de 15-16 ani care vin la concerte, ştiu piesele, cântă cu formaţia. Ţinând cont că piesele şi au o vârstă, şi formaţia are o vârstă. Deci da, din punctul acesta de vedere, România stă bine. 

Cristina Gheorghe, TV Arad:  Cum a fost această perioadă pentru voi, în actualul context pandemic?

Tavi Pilan: A fost nasoală în primul rând pentru că l-am pierdut pe Adi (Bărar). Îţi dai seama, am fost împreună 31 de ani. După 31 de ani, m-am trezit fără un om cu care am stat mai mult decât am stat cu familia.

Cristina Gheorghe, TV Arad:  Şi din punct de vedere al activităţii muzicale?

Tavi Pilan: A fost groaznic! Acum, recuperăm. Suntem tot pe drumuri. Non-stop. De Arad plecăm la Piteşti, după aceea la Constanţa. Deci, avem zi după zi, recuperăm. Nu-i foarte uşor, dar oboseala o lăsăm pe locul al doilea.

Cristina Gheorghe, TV Arad:  O carieră în muzică cât o viaţă. Care sunt momentele fericite din viaţa unui artist?

Tavi Pilan: Sunt o grămadă de lucruri, dar cele mai fericite sunt acelea când vezi că publicul îţi cântă piesele, vin la concerte, te susţin, când ţi-e greu, când ţi-e bine. Acestea sunt cele mai mari satisfacţii.

Cristina Gheorghe, TV Arad:  Cât despre cele mai triste?

Tavi Pilan: Uite, cel mai trist moment e pierderea lui Adi.

Cristina Gheorghe, TV Arad:  Ce planuri aveţi pentru viitor?

Tavi Pilan: După ce se termină iureşul ăsta cu pandemia, probabil că o să avem mai mult timp liber şi o să facem un album. Avem un membru nou în formaţie şi trebuie încununat cu un disc. Dar până atunci, dorim să scoatem o colecţie de piese pe vinyl. Vor fi 3 vinyl-uri cu cele mai reprezentative piese din 1985 până în 2020.

Cristina Gheorghe, TV Arad:  Nu aş vrea să încheiem interviul într-o notă tristă, dar aş vrea să te întreb dacă aţi simţit că Adi Bărar a fost azi alături de voi.

Tavi Pilan: Evident, dar nu doar astăzi. Îl simţim alături de noi la fiecare concert. Repet, în dreapta mea, Adi a stat 31 de ani. Puştiul, David Cristian, este fenomenal. Dar nu ai cum să îl înlocuieşti pe Adi, nici nu ne dorim lucrul acesta. Sunt lucruri pe care o să le avem în minte şi în noi tot timpul, toată viaţa noastră.

Cristina Gheorghe, TV Arad:  Adi, puţini ştiu că după accidentul, în care ţi-ai rupt piciorul în mai multe locuri, bicicleta a fost un instrument esenţial în recuperarea ta. 

Adi Igrişan: Da, şi bicicleta m-a executat acuma, am dat un picior în pedală de mi-am deschis operaţia. Da, deci bicicleta e de vină, şi cu ghilimele şi fără. Din momentul în care am început să mă recuperez, a fost un mod de viaţă. Şi în continuare e. Acuma, nu, că avem de cântat, dar din toamnă va fi din nou. Să ştii că datorită lui Tavi am început eu să pedalez, că de fapt el pedala. Am început să ies cu băieţii, să intru în pădure, şi mi-am dat seama că iubesc mult mai tare să stau în pădure, şi pe dealuri, şi pe munţi, decât în oraş. 

Cristina Gheorghe, TV Arad:  Adi, cum te-ai putea defini ca om?

Adi Igrişan: Eu încerc să îmi văd de viaţa mea şi încerc să fiu cât mai fericit cu putinţă. Fiecare trebuie să ia decizii pentru el. Cert este un singur aspect. Că dacă fiecare ar fi puţin mai buni în fiecare zi, s-ar rezolva foarte multe. Dar peste asta trebuie să învăţăm să iubim. Noi nu mai iubim. Dacă am iubi, tot ceea ce iubim nu putem distruge. Nu putem face rău unui om sau unui animal, sau chiar unei ţări, dacă iubim. Nu poţi să faci rău când iubeşti. Uite-te spre exemplu în jurul nostru. Distrugem tot. Unde pune mâna omul, praf şi pulbere se alege. 

Cristina Gheorghe, TV Arad:  Că tot ai menţionat iubirea, ai simţit publicul iubitor astăzi?

Adi Igrişan: Daaaa, ai fost şi tu de faţă, ai văzut. Cu atât mai minunat e când cânţi acasă, să simţi chestia asta. Pentru că, mulţumim lui Dumnezeu, simţim iubire peste tot, dar când cânţi acasă e ceva de nedescris! Nu există cuvinte să redau ceea ce simt. Şi de asta şi stau aici.De asta sunt la Arad şi acum la vârsta asta. 

Cristina Gheorghe, TV Arad:  Chiar voiam să te întreb, pentru că eşti unul dintre artiştii care a refuzat să se stabilească în capitală. 

Adi Igrişan: Da, corect! Doar că se vede mai puţini asta. Însă cine are ochi să vadă, vede. 

Cristina Gheorghe, TV Arad: Cum a fost toată această perioadă de pandemia? Întreb mai ales pentru că ştim cât de important e pentru voi artiştii să fiţi aproape de public şi viceversa.

Adi Igrişan: În primul rând, mi s-a golit sufletul! În al doilea rând, nu am mai putut să cânt. Nu am mai avut stare de cântat deloc. Toată lumea zicea „Bă, acuma aveţi timp liber, puteţi să cântaţi.” Da? Crezi tu că putem cânta? A fost o perioadă foarte ciudată şi nu vreau să se mai repete niciodată. A fost o perioadă cruntă! Sufleteşte, a fost maxim de cruntă! Ne-am şi pierdut un coleg. Tocmai, cred eu, că în primul rând după ce a căzut mental tare, atunci s-a

Cristina Gheorghe, TV Arad:  Adi, ca să încheiem într-o notă pozitivă, povesteşte-ne, de ce ţi se zice Baciul?

Adi Igrişan: În general, eram un păciutor, aşa, explicam din toate punctele de vedere şi îi linişteam pe toţi. Şi mi s-a zis Bă, zici că eşti baci, din ăla, aşa molcom. Bine, asta e o aparenţă, că în mine fierbe sângele, dar probabil că pentru ceilalţi asta e percepţia. 

Fanii i-au scandat numele celui care a înfiinţat legendara trupă, Adi Bărar, şi au cântat împreună melodia Aproape de voi, chiar în momentul în care soarele a apus.

Spre final, într-o singură voce, „Dacă ploaia s-ar opri” a răsunat pe Aeroportul Internaţional Arad, în prezenţa a mii de la lanterne aprinse de la telefon.