Efectele terapeutice ale râsului
20.07.2022

Într-o perioadă ca aceasta, plină de dificultăți, îndoieli și conflicte, unii ar putea spune că tot ce putem face este să râdem sau să plângem. Deși uneori plânsul este o reacție sănătoasă, râsul este un ajutor valoros pentru a face față situațiilor dificile. Ne ajută să ne îmbunătățim starea de spirit, să creăm relații pozitive cu ceilalți și chiar să ne îmbunătățim capacitatea de a învăța.

Este adevărat: râsul este un medicament puternic, care declanșează schimbări fizice și emoționale sănătoase în organism. Râsul ne întărește sistemul imunitar, ne stimulează starea de spirit, diminuează durerile și ne protejează de efectele dăunătoare ale stresului, eliberând un val de endorfine care îl elimină.

În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), nimic nu funcționează mai rapid sau mai sigur pentru a ne aduce mintea și corpul înapoi în echilibru decât un râs bun. Umorul ne ușurează poverile psihice, inspiră speranță, ne conectează cu ceilalți și ne menține ancorați în realitate, concentrați și alerți. Cu atât de multă putere de vindecare și reînnoire, abilitatea de a râde ușor și frecvent este o resursă extraordinară pentru a depăși problemele, a îmbunătăți relațiile și a susține sănătatea atât fizică, cât și emoțională. Și mai mult, acest medicament neprețuit este distractiv, gratuit și ușor de utilizat.

“În copilărie, obișnuiam să râdem de sute de ori pe zi, dar ca adulți viața tinde să fie mai serioasă și râsul apare mai rar. Dar căutând mai multe oportunități de umor și râs, ne putem îmbunătăți sănătatea emoțională, ne putem întări relațiile, putem găsi o fericire mai mare – și chiar să adăugăm ani vieții noastre. Studiile de până acum au arătat că râsul poate ajuta la ameliorarea durerii, aduce o fericire mai mare și chiar crește imunitatea. Psihologia pozitivă numește tendința pentru râs și simțul umorului drept unul dintre punctele forte principale pe care le poate poseda. Din păcate, însă, mulți oameni nu râd suficient în viața lor. De fapt, un studiu sugerează că micuții sănătoși pot râde de până la 400 de ori pe zi, dar adulții tind să râdă doar de 15 ori pe zi. Alte studii descoperă că râdem puțin mai mult decât atât, însă, practic tuturor ne-ar putea folosi puțin mai mult râs în viața noastră, având în vedere cât de benefic poate fi de fapt un râs bun pentru micșorarea nivelul nostru de stres și bunăstarea generală”, consideră psihologul Laura Maria Cojocaru.



Terapia prin râs

Mai mult decât atât, specialistul crede că terapia prin râs poate fi o cheie pentru vindecarea depresiei, anxietății și a altor tulburări de sănătate mintală. De asemenea, poate ameliora bolile fizice și poate ajuta în procesul vindecării.

“Cu toții am auzit axioma „râsul este cel mai bun medicament”. În multe situații de sănătate mintală, râsul este cheia vindecării problemelor emoționale și psihologice. De asemenea, poate ameliora  afecțiunile și durerile fizice, poate îmbunătăți rezultatele și simptomele unor boli și îi poate ajuta pe oameni, în special pe cei în vârstă, să rămână în stare mintală bună. Terapia prin râs folosește umorul pentru a ajuta la îmbunătățirea sentimentului de sănătate și bunăstare al unei persoane. Râsul îi ajută pe pacienți să elibereze anxietatea, furia și plictiseala și să se înțeleagă mai bine cu ceilalți. Când este folosit adecvat, râsul poate permite pacienților să își rezolve rapid problemele”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.


Umorul și râsul ca instrumente de terapie

Umorul și râsul sunt adesea folosite în mod interschimbabil, dar au definiții ușor diferite. Umorul se referă la stimulul, cum ar fi o glumă, care stârnește râsul. Râsul este o reacție fizică caracterizată prin expresii faciale, un sunet și contracția grupelor musculare. Râsul este de cinci tipuri: autentic sau spontan, autoindus sau simulat, stimulat, indus și patologic. Râsul patologic este legat de o tulburare și nu este un instrument terapeutic.

Mișcarea creează teoria emoției (MCTE) presupune că organismul nu știe să facă diferența dintre râsul simulat și râsul spontan și că râsul simulat și râsul spontan echivalează cu aceleași beneficii. Cu toate acestea, alte studii spun că râsul simulat poate fi de fapt mai benefic pentru sănătatea generală decât râsul spontan. Alte teorii spun că beneficiile provin mai mult dintr-o dispoziție pozitivă decât din râs în sine.

“Dovezile sugerează că medicii de asistență medicală primară ar putea îmbunătăți starea de bine a pacienților, având o scurtă conversație pentru a determina ce îi face să râdă și apoi să scrie o rețetă de râs adaptată pacientului. De exemplu, ar putea prescrie pacientului să urmărească un show tv de comedie preferat o dată pe săptămână, cu scopul ca pacientul să râdă. O rețetă pentru sesiunile de râs de grup, care ar putea include orice, de la participarea la un spectacol la un club de comedie până la o sesiune de yoga de râs, ar putea ajuta, de asemenea, la promovarea sănătății fizice și mentale generale a pacientului. Terapia prin râs folosește atât râsul spontan, cât și râsul simulat. Terapia prin râs are mai multe beneficii care îmbunătățesc sănătatea fizică și mentală și calitatea vieții. Din perspectiva beneficiilor fizice, râsul provoacă eliberarea mai multor hormoni și substanțe chimice în organism care îmbunătățesc sănătatea, iar acestea include: eliberarea endorfinelor, stimularea neuropeptidelor bune, modificarea comunicatorilor chimici, creșterea numărului de limfocite T și creșterea flexiei musculare. Din perspectiva sănătății mentale și intelectuale, terapiile care induc râsul sunt aplicate mai regulat în ultimii 10 până la 15 ani pentru a trata multe boli și tulburări mintale. Aceste terapii pot fi rentabile ca terapie principală sau atunci când sunt utilizate împreună cu alte terapii. Unele dintre beneficiile semnificative pe care râsul le oferă sănătății mentale și intelectuale sunt: combaterea depresiei, eliberarea stresului, reducerea sentimentelor neplăcute, creșterea rezilienței, îmbunătățirea funcției cognitive, promovarea unui comportament inovator, promovarea muncii în echipă și creșterea conexiunilor unu-la-unu și a legăturilor”, este de părere psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI). 

Tipuri de terapie prin râs

Există mai multe tipuri de terapie prin râs, inclusiv umorul, terapia cu declanșare, yoga și meditația.

1. Terapia cu umor. Terapia umorului implică sesiuni de grup care folosesc cărți amuzante, programe TV, povești, filme sau desene animate pentru a stimula râsul. În același timp, terapeutul încurajează participanții să discute despre experiențele lor pline de umor și să se gândească la ceea ce i-a făcut să fie amuzant pentru ei. O provocare a acestui tip de terapie este găsirea de materiale pe care toți cei din grup le consideră amuzante, deoarece gustul pentru umor este personal și poate fi, de asemenea, cultural.

2. Terapia cu declanșare. O altă formă de terapie este cea în care terapeutul va găsi „declanșatorii de râs” specifici pacienților. Terapeutul își construiește apoi un profil de umor și îi învață pe pacient exerciții de bază care ajută la accentuarea importanței relațiilor și a sprijinului social, folosind râsul ca instrument pentru a-i ajuta să facă față stresului emoțional.

3. Meditația râsului. Meditația râsului este similară cu meditația tradițională; totuși, scopul este de a obține râsul și de a se concentra asupra momentului. Procesul implică stretching, râs sau plâns împreună cu o tăcere meditativă. Pentru unii, râsul ajută la eliberarea stresului și la eliberarea minții. De asemenea, poate servi ca o punte pentru a-i ajuta să pătrundă mai în profunzime în liniștea interioară. În timp ce unii oameni consideră acest lucru util, alții se luptă să producă râs fără stimulare.

4. Yoga pentru râs. Yoga pentru râs sau Hasya yoga (din sanscrită pentru râs) este similară cu omologul său tradițional și include o combinație de respirație cu yoga, stretching și râs. Exercițiile de râs durează de obicei între 30 și 45 de minute. Unul dintre aceste exerciții este un salut în care participanții se îndreaptă spre ceilalți din cameră cu mâinile apăsate în Namaste și râd, uitându-se în ochii celuilalt. Un altul este râsul leului. Practicanții scot limba, fac ochii mari și întind mâinile ca ghearele în timp ce râd. Cu râs tăcuți, practicanții deschid gura larg și râd fără să scoată niciun sunet. Apoi se uită în ochii altora și fac gesturi amuzante. Bătăile din palme, dansul, jocurile de copii și vocalizarea sunetelor asemănătoare râsului, cum ar fi „hoho-hahaha” sunt alte modalități de a obține beneficiile râsului fără a folosi umorul.

5. Improvizație. Deși nu este neapărat o terapie oficială de râs, cercetările sugerează că participarea la comedii improvizate sau scenete de comedie jucate fără un scenariu este, de asemenea, terapeutic.

“Pe măsură ce râsul, umorul și jocul devin integrate în viața voastră, creativitatea va înflori și noi oportunități de a râde cu prietenii, colegii de muncă, cunoștințele și cei dragi vor apărea zilnic. Râsul vă duce într-un loc mai înalt, unde puteți privi lumea dintr-o perspectivă mai relaxată, pozitivă și mai veselă”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator acreditat CNFPA. De peste 13 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.